10 lucruri despre samurai, pe care nu le știai. Despre ele nu se scrie în cărți și nu se arată în filme.

Reputația samurailor japonezi este una legendară. Ideea despre niște luptători care știu cu desăvârșire să mânuiască katana și respectă codul de onoare, este ceva extrem de romantic. Toate astea sunt întărite de legende și filme despre ei. Dar adevărul este un pic altfel. El este ținut departe de ochii lumii, fiindcă ar putea distruge această reputație desăvârșită al samurailor.

1 Pelerinele ”Horo”.

1

Samuraii purtau pelerine masive, horo. Ele se ridicau în aer la orice adiere de vânt. Ele aveau scopul de a-l apăra pe samurai de la săgeți. Deasemenea, horo erau un simbol al statutului de războinic. Inamicul ucis în luptă, pe corpul căruia se găsea un horo, era înmormântat cu toate onorurile.

2 Săbiile de samurai.

2

În sec.XII, atunci când Japonia a fost invadată de mongoli, locuitorii țării soarelui răsare pentru prima oară s-au confruntat cu o armată, echipată în armură grea. La acel moment, săbiile lor erau sub orice critică. Săbiile lor aveau așa o calitate slabă și erau atât de neputincioase, încât japonezii au fost nevoiți să se dezică de ele și să înceapă a fabrica alte săbii, de o calitate superioară și de dimensiuni mai mari.

3 Samuraii ”fătălăi”.

3

În Japonia feudală se considera că bărbatul care petrecea noaptea cu o femeie, este un fătălău. Samuraii credeau că sexul cu o femeie are un efect de ”feminizare” asupra corpului și gândirii bărbatului. Samuraii se căsătoreau doar pentru a da naștere la urmași. Dacă el era văzut sărutând o femeie, masculinitatea lui era pusă sub îndoială. În același timp, relațiile homosexuale erau considerate ceva normal.

4 Garantul-amant.

4

Când băieții învățau arta samurailor, ei trăiau împreună cu bărbați maturi. Cel mai mare îl învăța pe cel mai mic arte marțiale, bunele moravuri, codul de onoare, iar în schimb își satisfăcea poftele sexuale. Când băiatul împlinea 13 ani, el jura credință față de învățător și trăia cu el următorii 6 ani. Acest lucru era considerat ceva normal. Acest lucru era asemănat unei căsnicii.

5 Imediat și în prezența martorului.

5

Dacă cineva din clasele inferioare manifesta lipsă de respect față de un samurai, samuraiul î-l putea ucide pe loc. Existau câteva reguli: samuraiul trebuia să-l omoare pe cel ce ș-a arătat lipsa de respect, imediat și în prezența martorilor. Dacă nu o făcea, era o rușine.

6 Doar pantalonul piciorului drept.

6

Samuraii au devenit foarte paranoici în privința băii lor, după cazul lui Uesugi Kenshin, care a fost omorât în toaletă, în sec. XVI. Asasinul s-a strecurat în toaleta lui Kenshin și l-a omorât pe acesta în momentul când era cu pantalonii dați jos. De atunci, samuraii își învățau adepții ca atunci când se duceau la toaletă, să-și scoată piciorul drept din pantaloni, pentru a avea libertatea mișcării.

7 Mirosul postmortem.

7

Legendarul samurai, Sigenari Kimura, și-a dus ultima bătălie în anul 1615, apărând un castel din Osaka. El și-a condus cu vitejie oamenii pe câmpul de luptă, bărbierindu-se preventiv pe cap și afumându-și coiful de luptă. Kimura cunoștea că nu va supraviețui și a decis ”să aibă grijă” de viitorul său ucigaș. El știa că în curând capul lui va deveni trofeul cuiva, și vroia ca el să miroase frumos.

8 Câinile în armură.

8

În prezent s-a păstrat cel puțin un set de armură, făcută la comandă pentru câinele samurailor. Acuma nu se mai cunosc detalii privind utilizarea acestei armuri și se presupune că ele erau folosite doar pentru paradă.

9 Shakuhachi.

9

Una din armele mai stranii, ce au fost folosite de samurai, este Shakuhachi – flautul de bambus. Inițial, ele erau doar instrumente muzicale, la care cântau călugării budiști. Apoi, un grup de călugări budiști au început să umble cu coșuri împletit în cap, cântând la flaut. Atunci samuraii au început să se deghizeze în călugări pentru a putea spiona. Eu aveau niște țepi ascuțiți pe flaut, pentru cazurile de autoapărare.

10 Devotamentul de samurai.

10

În realitate, până în anii 1600, nu exista niciun cod al samurailor. Samuraii permanent își trădau stăpânii. Chiar și după apariția codului de maniere al samurailor, devotamentul lor exista doar pe hârtie, nu și în viața reală. Dacă stăpânul nu-l plătea suficient de mult pe samuraiul său, acesta nu rata prima ocazie pentru a-și asasina stăpânul și a pleca la un altul, care va plăti mai mult. Când primii misionari europeni au ajuns în Japonia, ei au fost șocați de numărul de asasinate ”murdare”.

Nu uitați să faceți SHARE! Vă mulțumim!

sursa: kulturologia.ru