Află despre nenorocirea orașului mort. Expediția lui P.K.Kozlov. Partea II

Partea I o puteți citi aici.

 

Petr Kozlov s-a născut în regiunea Smolensk, în familia unui comerciant agramat, care cumpăra și vindea carne, pește și derivatele lor. Tatăl său nu atrăgea deloc atenția asupra creșterii și educației copiilor săi. Mama era responsabilă în totul ce ținea de gospodărie. În ce mod, marele explorator s-a îndrăgostit în cărți și științe, nu se mai cunoaște. Atunci când Petr, deja un băiat de 12 ani, a fost dat la școală, societatea rusă era profund marcată de exploratorul și savantul, specializat pe Asia Centrală, Przewalski. Gazetele timpului abundau în articole despre descoperirile lui geografice, portretul lui fiind tipărit aproape în toate edițiile. Tinerii visau să devină și ei exploratori. După finisarea școlii, Kozlov se angajează în biroul unei fabrici de bere, din orășelul Sloboda, din districtul Porecskii. Anume acolo, din pură întâmplare, uitându-se la stele, într-o seară târzie, el a întâlnit idolul său, Przewalski, care a ajuns acolo de la moșia sa din Otradniy, din aceeași gubernie, Smolensk.

10
Vedere din timpul expediției.

11
Membrii expediției.

12
Bărbații din tribul Lhados.
 

Cercetătorii și exploratorii ruși cunoșteau de mult timp, despre orașul mort, pierdut printre nisipuri, în sudul pustiului Gobi. Timp e câteva săptămâni, Kozlov a căutat un ghid în zonă, însă fără mare succes. Într-un sfârșit, Kozlov a reușit să încheie o înțelegere cu căpetenia tribului care locuia în zonă. Obținând sprijinul lui, în martie 1907, expediția lui Kozlov ajunge la întorsătura râului Entsin-Gol, unde se afla Hara-Hoto, locul tabu atât pentru localnici, cât și pentru străini. În perimetrul orașului se interzicea să se aprindă focul, să fie luată masa, a fi aduse animale de muncă. Accesul în orașul mort era interzis și pentru femei.

13
Localnici dintr-un trib din Mongolia.

14
Ruine din Hara-Hoto.
 

„În mijlocul orașului mort se afla o construcție de mici dimensiuni, cu o cupolă deasupra. Noi am intrat înăuntru, prin porțile vestice. Ici colo stăteau movile clădite din cărămizi arse. Lagărul nostru l-am adăpostit în mijlocul fortăreței, în spatele ruinelor unei clădiri din lut, cu 2 etaje. Nu a trecut nicio oră de la venirea expediției și interiorul orașului mort a reînviat. Într-o parte săpau, în altă parte măsurau și trasau, în a treilea și al patrulea colț era agitație mare deasupra ruinelor. La agitație a venit o pasăre din pustiu – gaița, care așezându-se pe o creangă de Haloxylon, a început să cânte tare. Alte păsări ale pustiului s-au auzit prin împrejurări.”
15
Hara-Hoto. Desen în creion.

16
Hara-Hoto în trecut. Desen imaginar.

 

„Pe măsura îndepărtării expediției de la orașul mort, tot mai mult eram cuprins de o senzație inexplicabilă de tristețe. Se părea că printre aceste ruine lipsite de viață a rămas ceva apropiat și drag mie, ceva, cu ce îmi era greu să mă despart.”
17
Din timpul expediției. Realizat în desen.

18
Hara-Hoto în ziua de azi.

 

Nu uitați să faceți SHARE! Vă mulțumim!