Află lucruri pe care nu le știai despre insula leproșilor. Partea II.

Aici puteți citi prima parte a acestui articol.

10

Conform legendei, după ce Creta și-a căpătat independența, turcii nu doreau să părăsească insula Spinalonga. Anume din această cauză pe insulă au fost trimiși primii bolnavi de lepră, care i-a făcut pe turci să părăsească insula în grabă și frică.

11

Primii bolnavi de lepră au ajuns pe insulă în anul 1904. Către anul 1913, pe insulă erau deja aproape 1.000 de persoane bolnave. Inițial, ei erau aduși acolo doar de pe insula Creta, iar mai apoi, au început să fie aduși bolnavi din toată Grecia. Către anul 1915, Spinalonga devine unul dintre cele mai mari centre pentru bolnavii de lepră, pe plan internațional.

12

Intrarea pe teritoriul fortăreței se făcea printr-un tunel curbat. Pe timpul funcționării azilului, acest tunel se numea Porțile lui Dante. Cei odată ajunși aici, nu mai aveau nicio speranță de a se întoarce înapoi vreodată. Pentru toți cei veniți, Spinalonga devenea ultimul lor adăpost.

13

Inițial, condițiile de viață pe insulă erau groaznice. Spinalonga reprezenta niște mahalale sărace, pline de mizerie. Un adevărat cimitir cu efect întârziat – fără organizare, fără leacuri, fără speranță…

14

Bolnavii de pe insulă primeau o indemnizație lunară, care de cele mai dese ori, nu era suficient nici măcar pentru hrană. Nici nu pomenim de leacuri. Insula era practic total izolată de civilizație. Toate hainele erau sterilizate, hrana și apa erau livrate exclusiv cu ajutorul bărcilor.

15

În pofida condițiilor greu de închipuit, locuitorii insulei au putut în scurt timp să se auto-organizeze și să dezvolte o comunitate cu regulile și valorile proprii. Pe insulă au început să încheie chiar și căsătorii, deși acest fapt era interzis prin lege. Dacă în urma căsătoriei se nășteau copii sănătoși, ei erau transportați de urgență pe insula Creta.

16

Cu timpul, pe insulă au apărut magazii și cafenele, a fost construită o biserică. Pe Spinalonga a venit și un preot sănătos, care a trăit pe insulă mulți ani. Locuitorii satului din apropiere au început să organizeze la zidurile fortăreței o piață improvizată, unde puteau fi cumpărate alimente, dar și se puteau transmite scrisori către rudele aflate pe insula mare, sau continent. Viața se aranja încetul cu încetul.

În anii 1930 a început construcția caselor noi, iar în anul 1939, a fost construit un drum în jurul insulei. Pentru aceasta, o parte din fortificații au fost aruncate în aer.

17

La mijlocul secolului XX a fost descoperit tratamentul împotriva leprei. Către acest moment, pe Spinalonga erau reparate majoritatea caselor, a fost deschis un teatru și un cinematograf. Viața pe insulă amintea întru totul viața în afara insulei.

18

Ultimii bolnavi de lepră, au părăsit insula în anul 1957. De atuncea, insula este nelocuită.

19

Apropo, locuitorii insulei Creta cred că pe Spinalonga există fantome – sufletele răposaților ce nu și-au găsit liniștea. Se zice că noaptea, pe insulă se aud voci și bătăile clopotului.

Text și poze preluate și adaptate. Sursa: Vladimir Kezling.

Nu uitați să faceți SHARE! Vă mulțumim!