Taina numărului π – de ce se numește anume așa?

Ce este în realitate numărul grecesc π și de ce se numește anume așa? Este un număr, care reprezintă raportul dintre circumferință și diametrul oricărui cerc într-un spațiu euclidian.

Acest număr a fost utilizat pentru prima dată de către englezul William Jones într-o lucrare întitulată ”Revista matematică” și publicată în anul 1706. Ideea lui Jones se trăgea de la cuvântul grec περιμετρέο, ceea ce însemna în greacă ”a măsura imprejur”.

La 14 martie lumea sărbătorește ziua numărului π

Ulterior acest cuvânt a devenit foarte popular în lucrările altui matematic, deja de origine germană – Leonard Eihler (a trăit între anii 1707 și 1783), căpătând o semnificație științifică.

Însă așa și nu s-a constatat, cine totuși a inventat numărul π, dar se cunoaște bine, că încă în antichitate matematicienii știau, că raportul dintre circumferință și diametru este stabil și constant, și deja în Mesopotamia s-au făcut încercări de a identifica exact numărul, care se estima să fie apropiat de 3.

În cel de-al III-ea secol î.e.n. Arhimede a reușit să stabilească numărul cu exactitate până la miimi, iar în epoca Renașterii numărul cifrelor după virgulă a crescut deja la 100 – 3,14XXXXXXXX ș.a.m.d.! Deja în secolul al XIX-ea a fost demonstrat, că numărul π este transcendent și nu există un șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui.

Demonstrarea acestui fapt s-a întâmplat relativ recent și a devenit o ispravă mare pentru istoria matematicii și un succes indiscutabil al matematicienilor secolului al XIX-lea.

Sursa