Cunoașteți oare unde se poate prăji o omletă pe nisip? Mai țineți minte această întrebare, de la orele de geografie? Calatorul.net știe și o să vă spună unde anume.
1 Teoria Big Bang.
Temperatura maximă posibilă, din punct de vedere teoretic – 142 cvintilioane de grade Kelvin ( un cvintilion este egal cu 10 la puterea 30, deci are 30 de zerouri). Mai mare de atât, ea nu poate fi, deoarece la această temperatură, materia se transformă în energie pură. Conform părerilor cercetătorilor, în istoria Terrei, această temperatură a fost înregistrată o singură dată, în timpul marii explozii, Big Bang. Anume atunci s-a format și sistemul nostru solar, inclusiv Terra.
2 Temperatura maximă, înregistrată vreodată.
Temperatura maximă a aerului, a fost înregistrată în Iran, în pustiul Dasht-e Lut. Coloana de mercur al termometrului s-a ridicat până la nivelul de 71°C. Acest indice maxim, a fost fixat în anul 2005.
Dasht-e Lut este una din cele mai uscate locuri din lume. Suprafața pustiului este de aproximativ 52 mii de kilometri pătrați. Marea parte a pustiului este acoperită de tuf și solonceacuri, iar în partea de sud, sunt vaste dune de nisip.
Apropo, în acest pustiu se află una din cele mai înalte dune de nisip din lume, cu o înălțime de 407 metri.
În pofida căldurii dogoritoare, aceste dune atrag turiștii din întreaga lume.
În acest pustiu iranian se află și cele mai înalte yardanguri – sunt niște creste de roci, care sub acțiunea eroziunii, capătă niște forme ciudate.
Înălțimea lor atinge 80 de metri.
3 Locul uscat.
Dasht-e Lut în traducere din persană, înseamnă „deșert de nisip, loc uscat”. Și într-adevăr, apa se găsește doar în sud, unde se află o depresiune de solonciac, Nepekzar. Primăvara, aici se formează un lac de mică adâncime.
Vegetația, pe teritoriul deșertului, practic lipsește, deși acest lucru nu ar trebui să ne mire. Aici cresc doar tamariscul și lichenul de deșert. În partea centrală, cea mai fierbinte, nu crește nimic. Mai mult ca atât, aici nu trăiesc nici bacteriile.
La marginea deșertului se găsesc oaze. Însă nici ele nu abundă în vegetație. Pe aici trece un râu, care seacă periodic. Acest râu este foarte sărat, iar în unele locuri, are consistența ca de smântână.
Un lucru uimitor, este faptul că pe teritoriul deșertului există căi de transport. De-a lungul pustiului a fost construit un drum, care face legătura cea mai scurtă dintre Iranul de Sud și Khorasan. Drumul are o lungime de 200 km. Este firesc, că aici nu există localități, însă pentru șoferi au fost amenajate căsuțe speciale. Ele reprezintă niște construcții din plăci de beton, dotate cu robinete cu apă. Cel mai probabil, acestea sunt unicele surse de apă din tot pustiul.
Localnicii care locuiesc în apropierea deșertului, povestesc lucruri incredibile despre el: dacă vei lăsa o pâine în deșert, ea pur și simplu va arde.
4 Alte temperaturi maxime, demne de cartea recordurilor.
Pentru cei curioși, a doua cea mai ridicată temperatură de pe glob, a fost înregistrată în Queensland, Australia și indica 69°C. Pe locul 3, se află depresiunea Turpan, din China. Aici,din cauza caniculei neobișnuite, termometrele au indicat o maximă de 67°C. În mod normal, termometrele de aici, nu indică mai mult de 39°C.