Cu toții, cel puțin o dată în viață, ne-am ciocnit cu medicina tradițională, fie că este vorba de împachetări cu muștar sau inhalații deasupra unui vas cu apă fierbinte. Cu superstițiile este și mai dificil. Dar ce să mai vorbim despre copiii mai puțin norocoși din țările scandinave, pentru care copacii au devenit principala ”sursă” de leac.
În Muzeul nordic din Suedia se află această fotografie din 1918. Aicil, părinții își împing copilul mic printr-o crăpătură a unui trunchi de copac. Se credea că această metodă ar ajuta împotriva „bolii englezești” – rahitismul. Metoda s-a dovedit a fi una foarte popuară: a fost folosită din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea. Scandinavii credeau că acei copaci care erau bifurcați și care formau o asemenea gaură, aveau proprietăți magice. Conform legendei, în interiorul lor trăiau troli și alte creaturi mitice, care aveau puterea de a alunga bolile rele din corpul copilului.
Ritualul propriu-zis era strict reglementat. Toată ”procesiunea” trebuia să aibă loc în noaptea de joi, cu luna în scădere, într-o liniște deplină. Ziua de joi nu a fost aleasă întâmplător. Această zi a săptămânii în rândul scandinavilor este dedicată lui Thor – zeul tunetului și a fulgerului, precum și protectorul împotriva forțelor întunecate și a bolilor. Copilul era îmbrăcat într-o cămașă largă și băgat mai întâi cu capul prin gaură, întorcând corpul în sens invers acelor de ceasornic. Se credea că acest lucru ar putea confunda spiritele rele. Ritualul trebuia repetat de trei ori. În timpul ultimei treceri prin copac, cămașa trebuia să rămână în interiorul copacului. Aceasta ar fi însemnat că acel copil a scăpat de boală și ”s-ar fi născut” din nou.
Găsirea copacilor magici era o adevărată vânătoare. Unii dintre aceștia aveau chiar și stăpânii lor – oamenii care îi găseau îi considerau ”proprietate privată”, iar pentru anumite ritualuri puteau percepe bani.