În lumea modernă, în timp ce multe țări trec la cele mai recente tehnologii, oamenii din Indonezia folosesc bivoli peste tot. Fără aceste animale, niciun balinez nu își poate imagina viața sau… moartea. Cu ajutorul lor, localnicii produc alimente, câștigă bani și, de asemenea, desfășoară ritualuri funerare.
Rolul bivolilor în economie
Localnicii au o atitudine respectuoasă față de natură. Astăzi, acesta ar fi considerat un mod de viață ecologic, dar printre indonezieni, această metodă era folosită încă de strămoșii lor. Cu ajutorul bivolilor aici se ară pământul, urmând o tehnică specială. Bivolul este lăsat înainte, iar proprietarul său se așează pe plug și îl dirijează cu picioarele – în acest fel controlează nu numai direcția plugului, ci și adâncimea aratului. În plus, bivolul sparge bolovanii mari care cad sub copite. Acest lucru face pământul mai friabil și mai poros, ceea ce permite apei să se scurgă mai bine și să crească o recoltă mai bogată.
Mai mult, balinezii au un sistem unic de irigare numit subak. Datorită numeroaselor baraje și canale care sunt conectate într-o singură rețea, apa din sursele montane poate fi distribuită uniform între terenuri. Rezultatul – condiții favorabile pentru cultivarea orezului și a altor culturi.
Procesiunile funerare
Pe lângă faptul că aceste animale sunt folosite în agricultură, acestea sunt ”participanți” indispensabili și în timpul înmormântărilor. Cu cât sunt folosite mai multe animale în timpul ceremoniei funerare, cu atât va fi mai ușoară tranziția defunctului în altă lume și cu atât va fi mai înalt statutul pe care acesta îl va primi în lumea de apoi.
Cu toate acestea, bivolii sunt foarte scumpi în țară. Toată lumea din Indonezia cunoaște piața Bolu – acesta este locul principal pentru comercializarea acestor animale. Aici se vând bivoli frumoși și sănătoși, iar prețurile lor scad rareori sub o mie și jumătate de dolari. Totuși, nu fiecare își poate permite un bivol – într-o țară în care aproape o treime din populație trăiește cu 3 dolari pe zi, prețul unui bivol este prea mare.
Localnicii spun că înmormântarea lor este mai scumpă decât o nuntă. Întreaga familie adună bani pentru a cumpăra bivoli pentru ritualul din timpul înmormântării, iar dacă se întâmplă ca un membru al familiei să moară, iar familia să nu aibă bivoli cumpărați, atunci trupul defunctului nu se îngroapă, dar este îmbălsămat și păstrat până când se adună suma necesară pentru achiziționarea bivolilor, iar decedatul în acest timp este considerat „bolnav”. Potrivit tradițiilor locale, până la săvârșirea ceremoniei, sufletul este în corp, prin urmare, în tot acest timp (și aici vorbim de câțiva ani), ei comunică cu membrul familiei și se consultă pe probleme importante.