Veneția nigeriană în 25 de poze.

Aici locuiește fiecare al șaselea om din Africa. Această țară intră în topul anual al țărilor cu cele mai multe atacuri teroriste comise pe teritoriul său. Dar astea nu împiedică ca economia Nigeriei să fie în continuă creștere. Iar oamenii  încearcă să privească cu optimism în viitor.

–  Hei tu, albiciosule, termină să ne fotografiezi cu chestia aia… cu aparatul tău foto! Eu o să te răpesc! – a țipat un tip mușchios și și-a îndreptat barca înspre a noastră. Noi pluteam lent cu luntrea printre casele semi-dărâmate, pe pilonii ce se înălțau deasupra apei tulburi și murdare din Makoko. Makoko este cel mai sărac cartier, situat la periferia megalopolisului din Nigeria.

Lagos, sau Legos, după cum îi spun toți nigerienii, este cel mai populat oraș din Africa. Aici își duc viața mai mulți oameni decât în Tokyo, sau Moscova. În locul unde a natura a creat o lagună internă, exploratorul portughez Rui de Sequeira a întemeiat un oraș și l-a numit Lagos. Nimic ieșit din comun, căci din portugheză, Lagos se traduce ca ”Lacuri”.

1

Deviza orașului este ”Center of Excellence”. Aici într-adevăr se găsesc de toate: vile de lux, piscine private, heliport-uri, etc. Însă, toate astea se găsesc de partea cealaltă a podului, pe insulele Lagos și Victoria. Până la pod, pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați, se întinde cea mai adevărată ”Veneția nigeriană”.

Gondole și canale. Cât de romantic. Veneția din Italia este vizitată anual de milioane de turiști. Unii își petrec luna de miere, alții abia se pregătesc să facă pasul spre o viață împreună. Între timp, în Makoko, anume așa se numește cartierul din Lagos, ce se află deasupra apelor, nu reușești să aduci turiști nici măcar oferindu-le gărzi de corp. Viața pe ape a apărut aici acum 100 de ani, pe timpurile când nigerienii comercializau lemn. Defrișau pădurile din nord și pe râuri aduceau bârnele până la malul oceanului, în Lagos – principalul centru financiar al zonei.

Astfel aici au apărut întregi comunități. La început, ei își făceau casele la mal, iar când loc nu a mai rămas, au început a construi casele pe piloni, deasupra apei.

Pentru locuitorii extrem de săraci ai Makoko, apa îmbuteliată este un lux de nepermis. În schimb, apa potabilă în pungi din PET se consumă foarte bine aici.

2

Ulițe înguste, miroase a pește, peste tot stau înșirate haine la uscat. Aici suntem la ”mal”.

3

Scânduri înguste și  putrede printre casele pe piloni – aici deja suntem pe apă. Este foarte greu să-și dai seama că ești deasupra apei, deoarece ea nici nu se vede. Oglinda apei este ascunsă sub un strat gros de gunoi din sticle, pungi de plastic, scutece și alt gunoi menajer.

4

În marea lor majoritate, aici locuiesc pescarii și familiile lor. Bărcile sunt tot din lemn. Atunci când barca e prea veche și nu mai poate fi folosită, ea rămâne să putrezească lângă casă.

5

Într-un local respectabil din Lagos, o sticlă de bere costă în jur de 1.000 de Naire nigeriene. În același timp, un pescar din Makoko câștigă până la 20.000 de naire pe lună. Astfel, dacă se adună 3 prieteni, ei cu ușurință pot cheltui într-o seară tot salariul lunar al unui locuitor din Makoko.

6

În casele de deasupra apelor nu există toalete. Există câte un grup sanitar comun la fiecare 5-6 locuințe. Nu ar fi etic să facem poză la interior, dar credeți-ne pe cuvânt, ele reprezintă doar o gaură în centrul unei scânduri putrede.

7

Iar în imediata apropiere, este depozitat peștele proaspăt prins.

8

Ei nu au automobile, mobilă scumpă, sau bijuterii scumpe. Însă mulți dintre ei au antene parabolice și cutia de zombianism, adică televizoare. Serile sunt liniștite aici, atunci când locuitorii din Makoko se așează la o nouă porție de zombianism.

9

Casele sunt conectate între ele prin intermediul unor podișoare foarte joase. Dacă treci cu barca pe sub ele, să nu uiți să te apleci, căci ai riscul să-ți spargi capul.

10

Frizerie pe apă.

11

Distracția copiilor.

12

Podul ”al treilea continent” este mândria orașului. În celălalt capăt al lui, încep cartierele bogate, zgârie-nori, vile scumpe cu piscine, palmieri și iaht-uri. Totuși, toate astea sunt doar pentru cei ”aleși”. În sens direct – pentru cei care au fost aleși în mod democratic și li s-a încredințat să conducă țara, să vândă petrolul, dar și să-și lase și lor câte ”puțin”.

13

Nu toți locuitorii din Makoko sunt dornici de a poza. Ce e de făcut atunci când barca cu fotograf e departe? Opțiuni sunt câteva: soluția lipsită de creație – să-ți acoperi fața; soluția creativă – să sari în apă cu spatele într-un mod grandios.

14

Localnicii prin pește sub podul de 12 kilometri lungime.

15

Acest adolescent adună în barcă prundiș de la fundul apei tulburi.

16

Toată lumea folosește bărcile: babe și moșnegi; femei și bărbați; fetițe și băieței.

17

Tu cine mai ești?

18

Vânzătorul ambulant pe apă. Are de toate, cu excepția băuturii din hamei și malț din orz.

19

Cel mai probabil, oamenii de aici nici n-au auzit de geamuri termopane cu sticlă dublă, de ultimă generație.

20

În zonă există câteva școli. Cea mai faimoasă dintre ele  era școala de pe ape. Însă ea a fost distrusă în urma unei furtuni, abătute în iunie anul trecut.

21

În apropierea malului, apa este acoperită de gunoi în straturi multiple.

22

Școala de la mal.

23

În Makoko există chiar și localuri unde poți mânca. Iată unul dintre ele. Ce-i drept, nu fiecare european sau american va fi de acord să ia masa aici.

24

Poate doar banane, tăiate felii.

25

Băieții cu constituție atletică au ajuns chiar în drept cu barca noastră, astfel încât părțile frontale s-au ciocnit cu mult zgomot. Eram cât pe ce să pornim un nou conflict internațional, dar vreau să mă întorc înapoi în timp și să explic cum am ajuns în mijlocul Veneției nigeriene, într-o barcă.

Makoko nu poate fi numit un loc unde ești în deplină siguranță. Din această cauză, înainte de a face aici excursii, este bine să intrați pe la unul din liderii din zonă și să obțineți permisul lui de a vizita zona. Primarul cartierului, Ibrahim, nu doar ne-a permis să vizităm zona, ci și ne-a oferit în ajutor și doi băieți bine făcuți, pentru orice eventualitate.

Discuția încordată în dialectul local, pe o tonalitate înaltă, nu a durat mult. Băieții au înțeles că noi suntem ”de-a lui Ibrahim” și nu e bine să intre în conflict cu noi, sau să ne amenințe în careva fel. ”Șmecherii” și-au pierdut interesul și au plecat în treaba lor.

Când pleci în excursie în astfel de ”ghetouri”, e bine să obții binecuvântarea unui lider local, contra unei ”mulțumiri”. De altfel, există riscul de înțelege vorba: Fraierul plătește dublu.

Suntem siguri că ai fost captivat de această călătorie. Nu uita să faci și SHARE! Îți mulțumim!

Text preluat, tradus și adaptat.

Surse text și poze: Mike Seryakov.