Zona restricționată! De ce deasupra Tibetului nu zboară avioanele?

Încă din școală cunoaștem că transportul aerian este cel mai sigur și are mai multe avantaje – confort, economie de timp, posibilitatea de a ajunge în locuri greu accesibile, etc. Totuși, puțini cunosc că pe Terra, sunt unele zone, deasupra cărora avioanele nu au dreptul să zboare (și aici nu vorbim despre zonele unde au loc conflicte militare). Unul din aceste locuri este Podișul Tibet. Aici nu există războie, ci Natura însăși ”protestează” împotriva dispozitivelor uriașe cu aripi de fier.

Toată suprafața munților Himalaya, adică zona Podișului Tibet, demult a fost inclusă în lista zonelor ”excluse” de către mai multe companii aeriene. Altitudinea de zbor aici este de la patru până la șase kilometri, în loc de cei 10 mii obișnuiți.

Aerul de deasupra munților este foarte rar și, din această cauză, aici au loc adesea scăderi de presiune atmosferică, iar vântul își schimbă foarte des direcția. De fapt aici condițiile de zbor sunt foarte dificile și pentru păsări, nemaivorbind de avioane, deoarece aici vor fi în mod constant în zona de turbulență.

Un alt impediment sunt vânturile puternice pot depresuriza aeronava.

În cazul unei astfel de incidente, pilotul ar fi obligat ca în decurs de 20 de minute să coboare la trei kilometri și să caute un loc de aterizare. Și aici apare întrebarea – ce se întâmplă cu călătorii? Unde vor sta?

Podișul Tibet este acoperit de terenuri muntoase, deaceea aterizarea de urgență a avioanelor este practic imposibilă, deoarece piloții ar trebui să manevreze între vârfurile muntoase, care, apropo, au înălțimi de până la patru kilometri.

Interdicția există doar pentru navele de aviație civilă, pe când cele militare au permisiunea de a survola deasupra frumosului peisaj oferit de Podișul Tibet împreună cu munții Himalaya!