Împărțirea planetei în 24 de felii egale este o convenție care arată frumos pe hartă și care aproape nicăieri nu se respectă. Fusurile orare urmăresc frontiere politice, nu meridiane, iar rezultatul este o colecție de situații greu de crezut: o țară întinsă pe cinci fusuri geografice care folosește o singură oră, un stat cu 12 fusuri și o zi care pur și simplu nu a existat. Iată cele mai neobișnuite curiozități despre fusurile orare.
1. China: cinci fusuri geografice, o singură oră oficială
Teritoriul chinez se întinde pe aproximativ 5.000 de kilometri de la est la vest, cât ar acoperi cinci fusuri orare. Din 1949 însă, întreaga țară funcționează după o singură oră, cea a Beijingului.
Consecința se vede cel mai bine în Xinjiang, în extremitatea vestică: acolo soarele răsare vara în jurul orei 8 dimineața și apune după 10 seara, potrivit ceasului oficial. În practică, o parte a populației locale folosește neoficial o oră proprie, decalată cu două ore, iar programul instituțiilor se adaptează tacit. Este singura țară mare care a mers atât de departe cu unificarea.
2. Rusia: 11 fusuri orare
Recordul pentru un teritoriu continuu. Când în Kaliningrad este ora 12, în Kamceatka este deja 10 seara. Un zbor intern poate traversa mai multe fusuri decât unul transatlantic.
Numărul nu a fost stabil: Rusia a redus fusurile la nouă în 2010, apoi a revenit la 11 în 2014, după nemulțumiri repetate din regiunile estice, unde ora oficială nu mai corespundea deloc cu lumina zilei. Pentru scara acestor distanțe, merită comparat cu clasamentul celor mai mari țări din lume.
3. Franța: campioana absolută, cu 12 fusuri
Răspunsul care surprinde pe toată lumea. Franța metropolitană are o singură oră, dar teritoriile sale de peste mări sunt împrăștiate din Pacific până în Caraibe și în Oceanul Indian, iar totalul ajunge la 12 fusuri orare, mai multe decât orice alt stat.
Efectul practic: Anul Nou se sărbătorește oficial pe teritoriu francez de 12 ori, la interval de câte o oră.
4. Nepal, India și fusurile cu minute în plus
Nu toate decalajele sunt ore rotunde. Nepalul folosește un decalaj de 5 ore și 45 de minute față de ora universală, singurul de acest fel în lume. Reperul nu este arbitrar: a fost aliniat la un vârf montan de lângă Kathmandu, ca gest de independență față de ora indiană.
India, la rândul ei, are un singur fus pentru un teritoriu care ar cere două, cu un decalaj de 5 ore și jumătate. În nord-estul țării, unde soarele răsare cu aproape două ore mai devreme decât în vest, se discută periodic introducerea unei a doua ore oficiale, fără rezultat până acum. Australia are și ea o curiozitate locală: în micuța localitate Eucla, ora este decalată cu 8 ore și 45 de minute.
5. Kiribati: locul unde începe ziua
Statul insular din Pacific era împărțit de linia internațională de schimbare a datei, ceea ce însemna că două părți ale aceleiași țări trăiau în zile calendaristice diferite: în capitală era luni, iar în insulele estice încă duminică. Administrația funcționa efectiv patru zile pe săptămână.
În 1995 Kiribati a mutat pur și simplu linia datei spre est, ocolind propriul teritoriu. Rezultatul secundar a fost un record turistic: insulele Line au ajuns la un decalaj de plus 14 ore, deci sunt primul loc din lume care intră în noul an.
6. Spania: ora rămasă din 1940
Geografic, Spania se află aproape integral pe același meridian cu Portugalia și Marea Britanie, deci ar trebui să folosească ora universală. Folosește însă ora Europei Centrale, cu o oră în plus, din 1940.
Decizia a fost politică, luată pentru alinierea la Germania, și nu a mai fost anulată niciodată. De aici vine, în bună parte, programul spaniol atât de des comentat: prânzul după ora 14 și cina după 21 nu sunt un obicei mediteraneean, ci un ceas care nu corespunde soarelui. În vestul Galiției, vara, soarele apune după ora 22.
7. Samoa: ziua care nu a existat
Cel mai radical exemplu. La finalul anului 2011, statul Samoa a decis să treacă de partea cealaltă a liniei datei, pentru a fi în aceeași zi lucrătoare cu Australia și Noua Zeelandă, principalii săi parteneri comerciali. Până atunci pierdea două zile de afaceri pe săptămână.
Trecerea s-a făcut prin eliminarea completă a zilei de 30 decembrie 2011. Locuitorii s-au culcat joi, 29 decembrie, și s-au trezit sâmbătă, 31. Ziua respectivă nu apare în registrele civile ale țării, iar cei care aveau ziua de naștere atunci au sărit un an.
Ce înseamnă asta pentru un călător
- Verifică ora locală, nu fusul de pe hartă. În Xinjiang, în Spania sau în nord-estul Indiei, ceasul oficial și lumina zilei nu spun același lucru.
- Atenție la decalajele cu minute. Nepalul și Eucla nu sunt erori de aplicație; o rezervare calculată cu ora rotundă poate rata un tren.
- Ora de vară nu se aplică uniform. O bună parte a lumii nu o folosește deloc, iar în unele state se aplică diferit de la o regiune la alta.
Cel mai util reflex rămâne cel mai simplu: pentru zborurile cu escală, diferența de fus se citește din durata totală afișată, nu se calculează din orele de plecare și sosire. Iar când destinația are un decalaj cu minute sau o oră care nu se potrivește cu soarele, primul indiciu practic nu este ceasul, ci programul magazinelor și al restaurantelor din zonă, care se adaptează aproape întotdeauna la lumină, nu la convenție.